ShopDreamUp AI ArtDreamUp
Deviation Actions
Literature Text
- Ce faci?
- Plec.
- De ce?
- Nu mă mai ţine nimic aici.
- Nimic?
- Nimic.
- Nici măcar ochii mei?
- Care ochi? Am şi uitat că ai aşa ceva...
- Cei prin care îmi cotrobăiai mereu prin suflet.
- Ce culoare au?
- Acum negri, când mă priveai albaştri.
- Dar te privesc acum.
- Ba nu. Priveşti spre mine, dar nu pe mine şi în mine nici atât.
- Nu ştiu despre ce vorbeşti.
- Normal că nu ştii. Ai uitat tot, nu mai ştii nimic.
- Ba un lucru ştiu.
- Care?
- Ochii tăi sunt muţi.
- Dacă i-ai privi mai atent ai vedea că vorbesc, că urlă, că ţipă încercând să te facă să îi auzi.
- Îi aud, dar vorbele tale sunt mute, nu-mi mai transmit nimic.
- Şi ce auzi?
- Că mă iubeşti.
- Şi?
- Şi nimic.
- Asta îmi şoptesc şi mie ochii tăi... nimic.
- Şi ce ai vrea să îţi şoptească?
- Că şi tu...
- Îmi pare rău, ochii mei nu au învăţat încă cuvintele ăstea.
- De fapt le-au uitat...
- Poate.
- Poate...
- Hai că trebuie să plec.
- Unde te grăbeşti?
- Să caut ochi verzi.
- Singurii de care nu ai avut parte până acum...
- De unde ştii?
- Mi-ai spus în fiecare zi.
- Acum ţi-am spus pentru ultima oară.
- Că tot vorbim despre ultima oară... O să te mai văd?
- Nu cred.
- Şi dacă o să am ochii verzi?
- Să mă cauţi. Când o să ai ochii verzi să mă cauţi. Dar până atunci, adio.
- Pe curând.
- Plec.
- De ce?
- Nu mă mai ţine nimic aici.
- Nimic?
- Nimic.
- Nici măcar ochii mei?
- Care ochi? Am şi uitat că ai aşa ceva...
- Cei prin care îmi cotrobăiai mereu prin suflet.
- Ce culoare au?
- Acum negri, când mă priveai albaştri.
- Dar te privesc acum.
- Ba nu. Priveşti spre mine, dar nu pe mine şi în mine nici atât.
- Nu ştiu despre ce vorbeşti.
- Normal că nu ştii. Ai uitat tot, nu mai ştii nimic.
- Ba un lucru ştiu.
- Care?
- Ochii tăi sunt muţi.
- Dacă i-ai privi mai atent ai vedea că vorbesc, că urlă, că ţipă încercând să te facă să îi auzi.
- Îi aud, dar vorbele tale sunt mute, nu-mi mai transmit nimic.
- Şi ce auzi?
- Că mă iubeşti.
- Şi?
- Şi nimic.
- Asta îmi şoptesc şi mie ochii tăi... nimic.
- Şi ce ai vrea să îţi şoptească?
- Că şi tu...
- Îmi pare rău, ochii mei nu au învăţat încă cuvintele ăstea.
- De fapt le-au uitat...
- Poate.
- Poate...
- Hai că trebuie să plec.
- Unde te grăbeşti?
- Să caut ochi verzi.
- Singurii de care nu ai avut parte până acum...
- De unde ştii?
- Mi-ai spus în fiecare zi.
- Acum ţi-am spus pentru ultima oară.
- Că tot vorbim despre ultima oară... O să te mai văd?
- Nu cred.
- Şi dacă o să am ochii verzi?
- Să mă cauţi. Când o să ai ochii verzi să mă cauţi. Dar până atunci, adio.
- Pe curând.
Literature
Sfarsit
- Un pahar de iubire,vă rog.
Speranţă.
- Eşti sigură că-ţi permiţi atâtea zâmbete,draga mea?
Îndoială. Milă pentru tânăra răvăşită care statea într-un colţ al cafenelei.
- Nu,nu sunt.
Un oftat. Tristeţe şi mâhnire.
- Atunci, durerea e foarte ieftină zilele astea....
Un zâmbet stângaci.
- Nu!
Frustrare. Teamă.
Chelneriţa se îndeparta,iar ei îi era atât de sete....atât de sete de un sentiment...oricare...
- Nu! Stai! O voi lua pe aceea,atunci..
Îşi închi
Literature
Maine
Mâine mă pregătesc să ies din viaţa ta.
Privesc adânc în irisul luminos şi negru şi văd file de poveste neterminată.Oare mâine este o zi, sau doar o conspiraţie a cosmosului?
Zîmbesc teluric şi inima mea prinde rădăcini într-un mâine abandonat în braţele eternităţii.
-Te iubesc...
Şoapte inegale, sau doar un clişeu imbatrinit în paşii de dans ai unui tangou atît de celebru încât nici nu se osteneşte să-şi ţină minte numele?
Ecou, durere şi flori.
Literature
Ceai.
Roşu.
Peretele era roşu, cu o reclamă la o bere scumpă.
Cafeniu.
Mesele, pătate de scrum din scrumiera albă care era prea plină.
Negru.
Ceaiul. Mirosea a scorţişoară si rom.
Alb.
Ziarul, cu aceleasi ştiri de dintotdeauna.
Aşa i s-a spus. Ştia că merele erau roşii, deci îi plăcea să creadă că peretele era făcut din coji de măr, dar simţea că sunt tari. Cafenie era cafeaua, deci era clar că lemnul e făcut din cafea. A încercat să vadă dacă e dulce, dar a dat din nou de o suprafaţă
Suggested Collections
Featured in Groups
Poate.
© Anca-Ioana Sandu
Mă găsești și aici:
Instagram
Facebook
Personal Tumblr
Blackout Poems Tumblr
Blogspot
© Anca-Ioana Sandu
Mă găsești și aici:
Personal Tumblr
Blackout Poems Tumblr
Blogspot
© 2011 - 2024 TheGirlOfTomorrow
Comments14
Join the community to add your comment. Already a deviant? Log In
Ce tare e proza asta
E misterios dar si amuzant si interesant in acelasi timp
Eu zic ca merita mult mai multe commenturi si favuri
Sa speram ca mai multa lume va citi aceasta lucrare unica deoarece a fost aleasa in "Lucrari care merita vazute #4" din grupul RO-Young-Artists
E misterios dar si amuzant si interesant in acelasi timp
Eu zic ca merita mult mai multe commenturi si favuri
Sa speram ca mai multa lume va citi aceasta lucrare unica deoarece a fost aleasa in "Lucrari care merita vazute #4" din grupul RO-Young-Artists