Despre o frunza mica si rosie

Sunt o profesoară proastă şi un elev şi mai prost.

Am încercat să învăţ de una singură multe lucruri. Am încercat să învăţ să înot, să cred, să lupt, să înţeleg, să învăţ versuri, lecţii, cuvinte, să păstrez, să accept, să ascult, să simt, să încălzesc. Pe unele le ştiu şi acum... pe altele le-am învăţat superficial, le-am tocit ajungând să le uit până a doua zi. Pe unele le-am învăţat de drag, pe altele de nevoie. Pe unele uşor, pe altele mai greu.

Un singur lucru nu am reuşit să învăţ: să renunţ. De multă vreme îmi predau lecţia asta şi iau notiţe conştiincios. O învăţ de nevoie, nu pentru că aş vrea ci pentru că trebuie! Nu pot continua în felul ăsta, aşa că, îmi predau capitolul din scoarţă în scoarţă. Şi după un timp, îmi dau teste. Teste pe care le pic mereu. Doi, trei, patru. Unu n-am luat niciodată, n-oi fi eu bună la învăţat, dar de copiat, nu copiez. Şi aşa n-am de la cine, sunt doar eu în banca asta numită aşteptare.
Şi astăzi îmi dau iar un test. Un test despre cum să renunţ la tine. Acelaşi test de două luni, alcătuit din aceeaşi întrebare. De data asta nu-mi mai dau zile întregi ca să răspund, îmi dau doar câteva secunde.

Întrebări.
1. Vrei să renunţi?
Răspunsuri.
1. Da...

Şi am trecut testul. L-am trecut cu un amărât de şapte, fiecare punct de suspensie m-a costat un punct din notă. Dar n-are nimic, or să dispară şi ele mai devreme sau mai târziu. Media zece când e vorba de renunţat n-o s-o am niciodată. N-am nicio medie de zece, doar una de nouă despre "a păsa".

Acum gata, ajunge. Trebuie să te închid şi să mi te interzic o bună bucată de timp. Aşa că pun şase lacăte peste tine, lacăte făcute doar ca să închidă. Şi dacă atunci când o să fiu bine voi vrea să te deschid din nou, nu-ţi face griji, o să le sparg pe rând.
Dar până atunci, îmi termin ciocolata asta caldă, care nu mă poate încălzi, şi te închid. Te închid cu lacrimi, frunze, întuneric, zăpadă verde, râsete, atingeri şi şoapte cu tot.

"Ai grijă"...

Pentru ultima dată a ta, An.